Centru medical de estetica dentara si implantologie orala

Deschis : de Luni pana Vineri - 8.00 - 21.00
  Contact : 0722 305 323

Patologia Tartrului Dentar

Patologia Tartrului Dentar

Tartrul dentar este un complex organo-mineral, aderent de suprafetele dentare naturale si artificiale rezultat din mineralizarea placii bacteriene. Este prezent in proportie de 80/95% la adulti; 35% la copiii intre 9 – 14 ani si prezent cu totul exceptional la copiii sub 9 ani.

Tartrul supragingival se depune la nivelul coroanei dentare, deasupra marginii gingivale, fiind vizibil in cavitatea orala. Depunerea se realizeaza mai intai la nivel cervical, pentru ca mai apoi sa acopere suprafete din ce in ce mai extinse. Depunerea tartrului dentar poate fi la un singur dinte, pe un grup de dinti, sau depunere generalizata de tartru. La inceput, are culoare alb-galbuie, cu consistenta redusa, este moale, grunjos si se inlatura cu usurinta. In timp, consistenta si aderenta tartrului cresc, iar culoarea tinde spre maroniu-negru, prin impregnare cu pigmenti din alimente, bauturi, nicotina la fumatori.

Zonele predispuse depunerilor de tartru:

  • suprafata linguala a incisivilor inferiori, in dreptul orificiului canalului Wharton;
  • suprafata vestibulara a molarilor superiori in dreptul orificiului canalului Stenon;
  • suprafata ocluzala a dintilor laterali, cu o igiena deficitara.

In cazuri extreme, tartrul poate forma o structura asemanatoare unei punti intinse pe dinti adiacenti, sau poate acoperi fetele ocuzale ale dintilor fara antagonisti functionali.

Tartrul subgingival este situat sub marginea gingivala, in santul gingival si in pungile parodontale. In pungile parodontale adanci, tartrul se fixeaza in profunzime, pe radacina dintelui, are culoare maroniu inchis spre negru, este dens, foarte aderent si greu de dislocat. Tartrul subgingival se evidentiaza cu ajutorul sondei parodontale.

Depunerea sarurilor minerale se face in general intre 2-14 zile de la formarea placii bacteriene, prin nuclei de mineralizare pe fata interna adiacenta dintelui, care ulterior conflueaza generand depozite tartrice. Viteza de precipitare a sarurilor este variabila (0,10-0,15mg/zi) si depinde de:

  • calitatea si cantitatea secretiei salivare, precum si de variatiile individuale ale fluxului salivar;
  • alinierea dintilor pe arcada;
  • mecanismele locale de autocuratire;
  • gradul igienei orale;
  • obiceiurile alimentare;
  • pH-ul salivar crescut;
  • concentratiile mari de ioni de calciu si fosfat in saliva;
  • concentratiile mari ale proteinelor si lipidelor bacteriene;
  • concentratiile mari ale proteinelor si ureei la nivelul glandei submandibulare;
  • nivel-ul ridicat al lipidelor salivare.

Compozitia si structura tartrului

  • substante minerale – 75%,
  • substante organice – 15%;
  • apa – 8%.

Componenta organica se depune la suprafata dintelui in straturi succesive, fiind formata din: mucopolizaharide, celule epiteliale descuamate, leucocite, resturi alimentare, mucus, glucide, fosfolipide, acizi grasi, colesterol si proteine complexe. Elementele organice sunt sintetizate fie de o flora bacteriana variata, fie sunt de origine salivara sau sanguina si sunt capabile sa se mineralizeze.

Microorganismele predominante sunt: bacili, coli, coci, actinomicete, bacili filamentosi, fungi.

Componenta anorganica este reprezentata de:

  • Ca3(PO4)2 – in proportie de 75%:
  • Ca2CO3 – in proportie de 3%;
  • Mg3(PO4)2 si alte saruri.

Proportia elementelor minerale este: Ca=37%, P=20%. Mg= I % si Na = 0.2% si cantitati foarte reduse de Zn, Sn, Br, Cu, Mn ,W, Au, Si, Al, Fe, F, etc.

Structura este predominant cristalina: fosfat octocalcic [Ca8(PO4)4(HPO4)25HO] (OCP); hidroxiapatita [Ca10(PO4)6 (OH)2] si fosfatul tricalcic (whithelockita) [Ca10(HPO4)(PO4)6] formeaza partea anorganica a ambelor forme de tartru (supra- si subgingival), in timp ce brushita [CaHPO4-2H2O] se intalneste doar in fazele initiale ale mineralizarii tartrului supragingival.

Atasarea tartrului la suprafata dentara se face prin urmatoarele mecanisme:

  • prin intermediul peliculei dobandite;
  • zona jonctiunii smalt-cement (datorita neregularitatilor anatomice);
  • penetrarea bacteriilor din placa bacteriana si tartru direct in cement.

Tartrul actioneaza asupra parodontiului prin doua modalitati:

  • prin actiunea mecanica ce provoaca si intretine ulceratii gingivale, cu aparitia tesutului de granulatie;
  • prin actiunea microorganismelor componente ale placii bacteriene nemineralizate de la suprafata tartrului.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Call Now Button